Cine zicea ca-i greu sa scrii un CV?

Informaţii personale

Nume / Prenume: Bubulina Gospodina
Adresa(e):
Numărul imobilului: cine-i imobil??? Deci zero!
Numele străzii: Strada Sperantei, Aleea Fericirii.
Codul poştal: ?_? nume de cod sau ce? Agenta 009...da’ nu la posta ca acolo nu-mi place; Asa, in timpul liber.
Localitatea: DN1
Ţara: Tara noastra de noi toti, Tara de tampiti si hoti.

Telefon(-oane): Super dodate, cu licurici...
Mobil: Mobila in mod deosebit.

Fax(uri): Nu faxuri. Fixuri!!! Cum ar fi: saritu pe parchetul din camera sa auda si vecinii de jos, dat cu facaletul in teava pentru armonie....

E-mail(uri): E-mail, E-bay....am auzit si eu de astea.

Nationalitate(-tati): Roman giet pe giet. Da' nu inteleg ce-i cu "tati" din paranteza, ca eu am numai unul.

Data naşterii: Datez de cand m-o facut mama prin chinurile facerii.

Sex: Cu si fara partener. La dush, pe masa, sub masa...69, meduza....de toate stiu.

Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional: Vanzatoare de castraveti in beci.

Experienţa profesională: Pai, da...mi-am pus-o si cu profesori.

Perioada: Perioada imi vine o data pe luna...dar mai sare cate o luna daca ma stresati.

Funcţia sau postul ocupat: Postul l-am tinut in functie de sarbatori...dar am mai si pacatuit.

Principalele activităţi şi responsabilităţi: Mananc, dorm, gatesc, dau de mancare la copii, bat copiii, bat covoare, spal chiloti si sosete la sot, si cos nadragi de iarna.

Educaţie şi formare

Calificarea / diploma obţinută: Diploma: Pufuletele de aur, Scorobetele Gustos....

Disciplines principale studiate / competenţe dobândite: Am studiat zborul cu curul pe punga de cumparaturi pe pista de ski, aruncatul cu cartofi de la etaj in persoanele care ma enerveaza, dansul lebedei nebune...

Nivelul in clasificarea naţionala sau internaţionala: Ma uit la telenovele si filme straine...deci, cunosc destule staruri internationale.

Aptitudini şi competenţe personale:

Competente lingvistice(Înţelegere, Vorbire, Scriere)
Ascultare: Ascult in orice limba, da' nu inteleg decat in romana.
Citire: Citesc prospecte, retete, ambalaje, anunturi... dar mai bine imi citesc altii.
Participare la conversaţie: Vorbesc toata ziua.
Discurs orale: Oral nu prea fac, decat daca ma bate sotul.
Exprimare scrisă: N-am timp sa scriu.

Competenţe şi aptitudini tehnice: Stiu sa schimb becul.

Competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului: Numai cu calculatorul ma duc la cumparaturi ca sa nu ma fraiereasca proastele dracu pe la casierie.

Competenţe şi aptitudini artistice: Pictez oua de Paste.

Informaţii suplimentare: Stiu sa fac si suplimente.

Sărutul meu cu Spiderman

Totul s-a petrecut într-o lume mult mai reală decât cea a filmului, unde nu există slow motion, unde tipa bună nu se combină cu tipul naşpa, unde Jean Claude Vandame îşi ia bătaie pe stradă....şi multe alte chestii de genul.


Se făcea că era o seară calduroasă de iunie. Era o zi importantă în viaţa mea: tocmai ce descoperisem centrul univesului....sau nu! Nu ziua aia....Era ziua mea de naştere. După ce am fost atacată la 12 noaptea de nişte individe a căror intenţie era ori să-mi provoace un infarct, ori să mă surzescă...tocmai în acea seară am avut contact cu Spiderman.

Mă refugiasem umilă într-un bar de pe Memo să-mi expun roşeaţa din obraji de proaspăt îmbatrânită, alături de alţi mari susţinători ai dramei mele existenţiale. Întâmplarea a făcut ca Spiderman ăsta cel viteaz să se aşeze lângă mine la masa vorbărelii. Şi ce mai emoţii, Doamne! Toată trepidam...

Cum destinul a lucrat pentru fericirea mea, acest dinstins Spiderman se suci într-un moment esenţial, căci tocmai ce se scosese un aparat de fotografiat...Când l-am văzut cu capul în jos, inima mi-a stat în loc de atâta uimire. Îi lipsea doar panza pe care să atârne, caci restul a fost o copie fidelă.... Doar divinitatea şi oamenii de la masă au fost martori acestui moment special cand mi-a şoptit suav:

-Mary Jane, dă-mi buot!!!

Iar restul e de la sine înţeles...
Pam! Pam!

Scurt dialog cu Peter Pan

Aseară, în urma unei pătruderi prin efracţie , m-am trezit în camera mea cu un individ care se autointitula Peter Pan. După lupte crâncene de convingere să nu apelez la autorităţi, am căzut de comun acord că îl voi lăsa să-şi pledeze cauza. Totul a decurs ceva de genul:
-Şi zici că pot să zbor, prietene?
-Desigur...gândeşte-te la ceva fericit.
-Aha?
-Gândeşte-te la ceva ce-ţi face inima să tresalte de bucurie.
-Hmmm...
-Gândeşte-te la mancarea ta preferată, la acel deliciu după o zi pe nemâncate.
-Nu mi-am facut niciun hobby din mâncat, aşa că nu aş putea să-ţi spun ce anume prefer.
-...Păi...
-Mai repede dacă se poate; e ora 3.
-Ştiu! Gândeşte-te la ceva dulce. La ciocolată! Tuturor le place ciocolata. Ţie îţi place?
-Cred...Fie! Îmi place ciocolata.
-Atunci închide ochii şi....
-Şi sper că ai de gând să-ţi ţii mâinile acasă.
-Aaa...vroiam să-ţi zic să-ţi imaginezi....
-Ce naiba, Peter Pen?
-Asta ca să te ajut să zbori.
-Ai grija să nu zbori tu într-o cameră închiriată la sediul poliţiei.
-Ai încredere în mine; macar o dată.
-Fie. Închid ochii şi ce?
-Te gândeşti la acel lucru fericit, şi mă prinzi de mână ca să poţi zbura.
-Serios acum! Chiar e nevoie de mâna aia?
-Ai încredere în mine.
-Bine...
(Dupa 1 min)
-Ştii…poate că trebuia să te gândeşti la ceva care chiar îţi place...
-…
-Şi să ştii că atunci…Să ştii că se poate…
-Ce dracu, Peter Pan?! Am cazut de la balcon! Astăzi şi mâine de comedie…Spiriduşi şi licurici văd acum!!!
-Intenţia mea e…
-Mai ai şi intenţii? Fir-ar al naibii de zburator…
Dupa 2 ore de descărcari nervoase Peter Pan a ajuns la psihoterapie.