Aseară, în urma unei pătruderi prin efracţie , m-am trezit în camera mea cu un individ care se autointitula Peter Pan. După lupte crâncene de convingere să nu apelez la autorităţi, am căzut de comun acord că îl voi lăsa să-şi pledeze cauza. Totul a decurs ceva de genul:
-Şi zici că pot să zbor, prietene?
-Desigur...gândeşte-te la ceva fericit.
-Aha?
-Gândeşte-te la ceva ce-ţi face inima să tresalte de bucurie.
-Hmmm...
-Gândeşte-te la mancarea ta preferată, la acel deliciu după o zi pe nemâncate.
-Nu mi-am facut niciun hobby din mâncat, aşa că nu aş putea să-ţi spun ce anume prefer.
-...Păi...
-Mai repede dacă se poate; e ora 3.
-Ştiu! Gândeşte-te la ceva dulce. La ciocolată! Tuturor le place ciocolata. Ţie îţi place?
-Cred...Fie! Îmi place ciocolata.
-Atunci închide ochii şi....
-Şi sper că ai de gând să-ţi ţii mâinile acasă.
-Aaa...vroiam să-ţi zic să-ţi imaginezi....
-Ce naiba, Peter Pen?
-Asta ca să te ajut să zbori.
-Ai grija să nu zbori tu într-o cameră închiriată la sediul poliţiei.
-Ai încredere în mine; macar o dată.
-Fie. Închid ochii şi ce?
-Te gândeşti la acel lucru fericit, şi mă prinzi de mână ca să poţi zbura.
-Serios acum! Chiar e nevoie de mâna aia?
-Ai încredere în mine.
-Bine...
(Dupa 1 min)
-Ştii…poate că trebuia să te gândeşti la ceva care chiar îţi place...
-…
-Şi să ştii că atunci…Să ştii că se poate…
-Ce dracu, Peter Pan?! Am cazut de la balcon! Astăzi şi mâine de comedie…Spiriduşi şi licurici văd acum!!!
-Intenţia mea e…
-Mai ai şi intenţii? Fir-ar al naibii de zburator…
Dupa 2 ore de descărcari nervoase Peter Pan a ajuns la psihoterapie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu