
O vieţuitoare
se stinge zgomotos pe foaia albă din faţa mea,
şi îmi e milă să o strivesc.
Nu pentru că aş stivi o viaţă;
ci pentru că aş distruge albul imaculat.
De parcă aş avea compasiune…
Dar în fond şi la urma urmei, cred că e acelaşi lucru…
Totul e despre viaţă:
Cand cerneala distruge şi cuvintele şi albul curat.
Dar vieţuitoarea o privesc şi aştept să moară,
ca apoi să mă ridic să o arunc la gunoi.
Căci pentru ea nu am compasiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu