marți, 10 mai 2011

Dorinţe marine


Vreau să fiu o meduză transparentă, sticloasă şi fluidă. Vreau ca marea să curgă prin mine şi eu prin ea. Să mă strecor graţioasă în adâncurile mării şi să îmi întind tentaculele otravitoare în jurul unui peşte.

Vreau să fiu o algă de un verde aprins, iar marea să-şi piardă din culoare şi frumuseţe în contrast cu mine. Vreau să mă înmulţesc, iar apa să se piardă prin mine.

Vreau să fiu o stea de mare, iar cerul meu să fie fundul mării. Să stau tolănită pe o piatră şi timpul să treacă pe lângă mine cât mai încet posibil, iar eu să devin una cu piatra.

Vreau să fiu o scoică închisă şi misterioasă. Să mă deschid târziu şi să ofer cea mai frumoasă perlă, iar toate vietăţile marine să mi se-nchine ca unei zeiţe. Apoi să mă închid la loc.

Vreau să fiu o balenă mare şi graţioasă. Vreau să înghit rechinul care a înghiţit delfinul ce a îngiţit peştele. Vreau să înghit marea întreagă şi apoi să mă înghit pe mine.

Vreau să fiu o broască ţestoasă urâtă şi batrână, dar toată istoria mării să se găsească în mine.

Vreau să fiu o sirenă iar în părul meu să se ascundă întregul mister al mării. Vreau ca vocea mea să fie mai dulce decât sunetul calm al valurilor, iar solzii mei sub lumina lunii să arunce cele mai pure sclipiri. Vreau să ies din mare la fiecare luna plină şi să fur cel mai frumos bărbat, pe care să-l duc în adâncul mării să-l mănânc.

Vreau să fiu marea întreagă şi totul să se găsească-n mine.

Atâta nevoie de apă...Dar sunt un om şi mă sufoc pe uscat.

Un comentariu:

Imi cunosc limitele. Dar pur si simplu le ignor.