
Astăzi m-am trezit din bunăvoinţa unui stimabil domn care din datoria morală pe care o avea faţă de cartier, a uitat să-şi dezactiveze alarma de la maşină, şi nu ştiu prin ce miracol acea dumnezeire de sunete a durat în jur de 15 min...Dupa ce l-am trimis în toate provenienţele lui , m-am întins în pat în speranţa că poate poate voi avea şi eu un somn zdravăn şi sănătos. Desigur că a urmat piesa de rezistenţă: nişte lătraturi încântătoare de caini presărate pe alocuri cu o ploaie benefică care se manifesta pe geamul meu. Mi-am pus perna pe cap în semn de protest (de parcă ar fi contat), şi cred că am mai reuşit să aţipesc puţin. Şi întăresc cu vehemenţa „puţin”, că aşa a şi fost. Nu ştiu dacă e una din legile lui Murphy sau vreo lege ascunsă a universului, dar în dimineaţa asta n-am avut nici cea mai mică clipă de relaxare pe tărâmuri verzi cu flori colorate. Telefonul a început şi el să sune, că doar astăzi nimic nu a suportat amânare...Dureros, şi asta pentru capul meu.
De 3-4 zile nu mai sunt în stare funcţionabilă, şi ăsta nu e un defect de fabrică, ci pur şi simplu nu mai pot dormi noaptea, şi asta e foarte trist pentru că mie îmi place să dorm.
Ah, sunt aşa de iritată încât aş bate pe cineva. Lasaţi oamenii să doarmă!...Măcar pe cei mici.
Atunci când eşti obosită mereu se trezeşte careva, care să îţi disturbe somnul.Uneori chiar şi porumbei, remember?;))
RăspundețiȘtergere