Oameni de hârtie

Mi se pare că adorm încet

Și nu-mi mai pot găsi gândurile.

Știu că odinioară aveam destule,

Dar m-am amestecat printre ei:

Oamenii de hârtie.

Și i-am lăsat să mă transforme.

Uneori îmi vine să mă duc și să-i rup pe toți

Ca apoi să urlu cât pot de tare că nu sunt ca ei.

Dar mă tem să nu mă rup și pe mine.

Că m-am amestecat atât de bine.

Punct şi de la capăt

„Gata!” şi-a spus. Se închise în casă şi îşi opri telefonul pentru a nu fi deranjată. Era timpul să rezolve problema care o deranja de mult. Nu de alta, dar deja nu mai era amuzant.

Îşi agăţă gândurile în ace de gâmălie pe tot peretele dormitorului, şi începu să le examineze. Îşi scoase pixul şi începu să facă corecturi, dar cu orice ar fi adăugat sau scos, rezultatul ar fi rămas acelaşi.

“Nu dă bine.”

Îşi făcu o cană cu cafea şi mâncă cât pentru două zile. Problema avea să dureze ceva. Începu să socotească iar. Le aranjă pe perete în cel mai frumos mod posibil, şi le roti pe toate părţile.

“Nu iese.”

Se trânti nervoasă în pat şi începu să plângă. Nu ştia ce să facă. Se puse să doarmă în speranţa că se va trezi cu idei noi, şi dormi trei zile. Când se trezi îşi găsi gândurile împrăştiate pe jos. Îşi spălă faţa cu apă rece şi îşi privi în oglindă ochii încercănaţi. Dar nu prea mult. Îi era teamă să se privească prea mult în ochi, ca nu cumva să-şi vadă adâncul sufletului. De asta nu era încă pregătită.

Se întoarse în cameră şi îşi turnă un pahar cu vin. Dădu drumul la muzică şi începu să-şi aranjeze gândurile din nou. Încet, şi fără teamă. Poate vinul începea să-şi facă efectul. Se relaxă atât de mult încât aproape că uită de problemă, dar dezordinea din cameră îi aminti de acest lucru.

Se aşeză comod în fotoliu şi privi absentă gândurile. Nu mai avea chef de ele. Le-ar fi dat jos de pe perete doar ca să nu le mai vadă, dar ar mai fi pierdut o jumatate de zi. Şi totuşi ceva trebuia facut. Le purta de ceva vreme după ea şi deja erau prea grele.

Începu să se însereze când realiză că nu are încotro. Trebuia să arunce tot. Erau prea multe pentru a fi pastrate, şi nimic nu mai încăpea pe lângă ele.

Ţinuse de toate cu atâta tărie, încât simpla relexare a degetelor îi părea stângace. Şi totuşi o facu. Începu să-şi relaxeze mainile, şi să le lase să se scurgă ca nisipul. Deşi a fost tentată să se împotrivească, închise ochii, trase aer adânc în piept şi îşi ascultă bataile inimii.

Simţi cum fiecare muşchi i se relaxează, iar mintea îi deveni straniu de calmă. Brusc era atât de linişte. Şi ce bine era încă...

Eu zic să ne mai şi odihnim

Eu zic să ne închidem în casă,

Să stingem telefoanele,

Şi să lăsăm vasele nespălate pentru o zi.

Să lăsăm să crească praful pe mobilă,

Iar covorul să strângă printre fibre cât mai mulţi acarieni.

Eu zic să stingem televizorul,

Să facem patul,

Şi să dormim.

Fata cu traista

Îşi scoase sufletul mototolit din traistă, şi după ce îl întinse de câteva ori cu mâna, îl aşeză pe masa de consultaţii.

            Ăsta e.

Doctorul îşi puse ochelarii pe nas şi se apropie de masă. După o analiză atentă, îşi băgă mâinile în buzunar şi ridică din umeri.

           Nu ştiu, domnişoară. Nu ştiu.

    Fata îşi şterse grăbită sudoarea de pe frunte cu mâneca de la bluză, în timp ce oftă greoi.

                Şi nu se mai poate face nimic?

                Nu ştiu. Trebuie să-i facem câteva teste.

                M-am temut de asta...

  

    Fata se prăbuşi într-un fotoliu. Îşi acoperi ochii cu o mână şi tăcu resemnată. Doctorul începu să-i examineze gânditor sufletul. 

                Aţi încercat să mergeţi şi altundeva?

    Fata tresări crispată în momentul în care doctorul îi împunse sufletul cu un deget.

                Cum să nu? Dar nimic nu-i face bine... Zile trecute l-am dus la munte în speranţa că va înmuguri, dar acolo, în mijlocul naturii, şi-a amintit de cerul înstelat din noaptea aceea....şi parcă mai tare s-a ofilit. L-am dus la plimbare prin parc, dar şi-a amintit de bancă pe care o împărţea cu celălalt suflet. L-am aşezat şi lângă alte suflete, dar acestea i-au amintit constant de celălalt suflet. L-am dus şi prin baruri, dar fiecare înghiţitură de bere îi retrezea în minte câte un moment anume...Trebuia să am mai mare grijă de el! 

  

Doctorul privi compătimitor şi neputincios către dânsa, apoi îi ridică sufletul de pe masă şi-l roti în pălmi pentru a-l analiza din toate unghiurile.

                  La biserică aţi încercat?

      Fata zâmbi trist şi după ce căută prin traistă, scoase nişte mătănii pe care i le arătă doctorului.

                  Mai mult de atâta nu au reuşit să facă.

                  Merita încercat...

            După o scurtă pauză, doctorul se apropie de biroul lui, de care se şi rezemă de altfel. Îşi scose ochelarii şi o privi pe fata care se ridică grăbită din fotoliu şi se aşeză lângă sufletul ei.

                   Deci...Acum nu mai depinde de noi. Sfatul meu este să-i dai drumul din traistă şi să-l laşi să umble. E drept că poate are să cadă şi să se lovească, dar trebuie să-l laşi.

            Fata îşi privi înspăimântată sufletul în timp ce-şi duse o mână la gură, parcă pentru a-şi suprima un geamăt.

                  Oooooh! Dar cum aş putea?

                  Trebuie, pentru că altfel nu merge.

            Fata îşi luă sufletul în braţe şi ieşi din cabinetul doctorului. Ajunse acasă şi-i făcu o baie fierbinte sufletului, pe care îl culcă apoi în cea mai frumoasă lenjerie. Îi cântă toată noaptea la ureche o romanţă în timp ce cu o mână îl mângâie ca pe un prunc...

            Multe zile au trecut fără să se întâmple nimic după acea vizită, dar după un timp, văzând că sufletul se ofileşte tot mai tare, fata a început să-i dea drumul cate puţin. Mai întâi îi dădu voie să se plimbe prin casă singur şi să facă ce vrea, ca apoi să-i dea voie să se joace cu copiii de lângă bloc... Într-o seară, când sufletul tocmai intră în casă de la o întâlnire cu alte suflete, se trezi ca dintr-un vis urât. Îi puse în faţă o ceaşcă cu ceai de tei, se aşeză pe un scaun de lângă el şi-l privi mândră.

                  Ahhh! Câtă dreptate a avut doctorul...Uită-te la tine cât ai crescut!

            Şi sufletul zâmbi.

Despre iarnă

Se dezlănţuie iarna peste mine şi îmi e atât de frig, încât mă tem că nu se va mai termina niciodată.

Nu ştiu când am început să detesc atât de mult zăpada şi frigul, că doar, când eram mică abia mă băga maică-mea în casa. Mereu aduceam zăpadă în casă pe sub pantaloni, şi stăteam câteva minute bune să mă scutur la intrare.
Ce frumos era când mergeam cu sania, patinele, sau pur şi simplu ne tăvăleam prin zăpadă. Cu cât entuziasm construiam oameni de zăpadă şi igluri…
Ce frumos era când obosită şi înfrigurata intram în casa şi mă puneam la geam cu o cana de cacao cu lapte şi priveam cum ninge.
Ce frumos mă jucam iarna…
Zilele astea a nins cum nu a nins în toţi anii; ca în copilărie, când cu greu îmi făceam drum prin zăpadă…Dar atunci, totul mi se părea o aventură.
Azi am iesit afară prin zăpadă cu un gust uşor amărui. Întoarsă acasă, îngheţată şi cu părul aproape ţurţuri, nu am putut decât să mă gândesc la cât de mult mă bucura altădata iarna.

Şi totuşi nu-mi amintesc când am început să detest iarna…Nu-mi dau seama care a fost factorul declanşator…

Murdar

Ţi-ai trântit bocancii plini de noroi
În aşternuturile mele de fecioară,
Iar eu te-am lăsat.
Ba chiar ţi i-am lustruit.

Mi-ai strâns mâna şi ai pictat
Cuvinte în sufletul meu,
Pe care le voi purta în mine toată viaţa
Murdar.

Mi-ai sărutat buzele,
Şi abia după ce ai plecat
Am realizat că a fost pactul
Prin care mi-am vândut sufletul,
Inconştientă.

Ai rupt din mine bucată cu bucată,
Şi m-ai atârnat la gâtul tău,
Ca pe un colier cu care te-ai fălit
Ca o târfă ieftină.
Iar ei te-au aplaudat.

Dar chiar şi aşa,
M-aş fi smuls temeinic
Din braţele oricărui amant
Ca să mă pun la picioare tale.
Căci aşa mult te-am iubit;
Aşa era frumos.

Cine zicea ca-i greu sa scrii un CV?

Informaţii personale

Nume / Prenume: Bubulina Gospodina
Adresa(e):
Numărul imobilului: cine-i imobil??? Deci zero!
Numele străzii: Strada Sperantei, Aleea Fericirii.
Codul poştal: ?_? nume de cod sau ce? Agenta 009...da’ nu la posta ca acolo nu-mi place; Asa, in timpul liber.
Localitatea: DN1
Ţara: Tara noastra de noi toti, Tara de tampiti si hoti.

Telefon(-oane): Super dodate, cu licurici...
Mobil: Mobila in mod deosebit.

Fax(uri): Nu faxuri. Fixuri!!! Cum ar fi: saritu pe parchetul din camera sa auda si vecinii de jos, dat cu facaletul in teava pentru armonie....

E-mail(uri): E-mail, E-bay....am auzit si eu de astea.

Nationalitate(-tati): Roman giet pe giet. Da' nu inteleg ce-i cu "tati" din paranteza, ca eu am numai unul.

Data naşterii: Datez de cand m-o facut mama prin chinurile facerii.

Sex: Cu si fara partener. La dush, pe masa, sub masa...69, meduza....de toate stiu.

Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional: Vanzatoare de castraveti in beci.

Experienţa profesională: Pai, da...mi-am pus-o si cu profesori.

Perioada: Perioada imi vine o data pe luna...dar mai sare cate o luna daca ma stresati.

Funcţia sau postul ocupat: Postul l-am tinut in functie de sarbatori...dar am mai si pacatuit.

Principalele activităţi şi responsabilităţi: Mananc, dorm, gatesc, dau de mancare la copii, bat copiii, bat covoare, spal chiloti si sosete la sot, si cos nadragi de iarna.

Educaţie şi formare

Calificarea / diploma obţinută: Diploma: Pufuletele de aur, Scorobetele Gustos....

Disciplines principale studiate / competenţe dobândite: Am studiat zborul cu curul pe punga de cumparaturi pe pista de ski, aruncatul cu cartofi de la etaj in persoanele care ma enerveaza, dansul lebedei nebune...

Nivelul in clasificarea naţionala sau internaţionala: Ma uit la telenovele si filme straine...deci, cunosc destule staruri internationale.

Aptitudini şi competenţe personale:

Competente lingvistice(Înţelegere, Vorbire, Scriere)
Ascultare: Ascult in orice limba, da' nu inteleg decat in romana.
Citire: Citesc prospecte, retete, ambalaje, anunturi... dar mai bine imi citesc altii.
Participare la conversaţie: Vorbesc toata ziua.
Discurs orale: Oral nu prea fac, decat daca ma bate sotul.
Exprimare scrisă: N-am timp sa scriu.

Competenţe şi aptitudini tehnice: Stiu sa schimb becul.

Competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului: Numai cu calculatorul ma duc la cumparaturi ca sa nu ma fraiereasca proastele dracu pe la casierie.

Competenţe şi aptitudini artistice: Pictez oua de Paste.

Informaţii suplimentare: Stiu sa fac si suplimente.