Ţi-ai trântit bocancii plini de noroi
În aşternuturile mele de fecioară,
Iar eu te-am lăsat.
Ba chiar ţi i-am lustruit.
Mi-ai strâns mâna şi ai pictat
Cuvinte în sufletul meu,
Pe care le voi purta în mine toată viaţa
Murdar.
Mi-ai sărutat buzele,
Şi abia după ce ai plecat
Am realizat că a fost pactul
Prin care mi-am vândut sufletul,
Inconştientă.
Ai rupt din mine bucată cu bucată,
Şi m-ai atârnat la gâtul tău,
Ca pe un colier cu care te-ai fălit
Ca o târfă ieftină.
Iar ei te-au aplaudat.
Dar chiar şi aşa,
M-aş fi smuls temeinic
Din braţele oricărui amant
Ca să mă pun la picioare tale.
Căci aşa mult te-am iubit;
Aşa era frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu